Oamenii părăsesc managerii, nu companiile
Tocmai terminasem un release urgent și neplanificat. Oamenii au lucrat într-un stres teribil, peste program, neglijându-și viața personală.
Ne-am adunat să sărbătorim go-live-ul. Într-un cerc frumos, eram cu paharele de șampanie în mână și așteptam toastul project managerului. Ea se uită în jur ușor jenată, apoi spune:
„Sper că nu trebuie să vă mulțumesc! Ce bine că nu suntem americani.”
Mi-a căzut față. Nu puteam crede ce se întâmplă. După tot efortul echipei, toate persoanele cărora le lipseau soții/părinții ce lucrau peste program… Project managerul nu simțea nici o legătură, nici un tip de compasiune, care să o determine să spună un simplu „vă mulțumesc”.































